Sensors

Caracteristici generale

Senzorii magnetici sunt dispozitive care modifică starea circuitelor de ieșire în prezența câmpurilor magnetice.
Aceștia sunt utilizați în mod normal ca și senzori de proximitate pe cilindrii cu un magnet permanent în piston.
Prin poziționarea senzorului într-o carcasă specială pe exteriorul corpului cilindrului, poziția pistonului poate fi detectată prin intermediul unui contact electric sau a unui semnal de tensiune.
Elementul de detectare poate fi un comutator cu lamelă sau un chip magnetorezistiv (senzor GMR), în funcție de tipul de senzor.
Senzorii sunt disponibili cu o ieșire de cablu sau un conector.
Putem oferi și un serviciu de personalizare, în cazul în care produsele noastre standard nu îndeplinesc cerințele clienților.

Alegerea unui senzor

Un senzor este un comutator care de regulă este conectat în serie cu un cablu, motiv pentru care trebuie să fie instalat în conformitate cu caracteristicile electrice specificate.
Există două principii de funcționare:

• Un COMUTATOR cu lamelă la care elementul de detectare este compus dintr-un glob de sticlă ce cuprinde două benzi metalice polarizate.
  În prezența unui câmp magnetic, apare o atracție între aceste benzi.
  Poate funcționa cu o alimentare cu CC sau CA.
  Elementul de detectare rial poate prezenta disfuncții în prezența unor vibrații puternice.

• Din punct de vedere ELECTRONIC, când elementul de detectare este un chip magnetorezistiv (senzor GMR), care schimbă starea unei ieșiri în prezența câmpurilor magnetice.
  Acesta funcționează numai cu o alimentare cu tensiune CC și are teoretic o durată de exploatare infinită.
  Elementul de detectare este imun la vibrații puternice.

Decizia de a alege o ieșire PNP sau NPN este determinată de obicei de metoda de integrare a sistemului de automatizare existent: pentru funcționarea corectă, tipul de ieșire a senzorului trebuie să corespundă tipului unității de control (sau PLC) utilizate.
Soluția PNP este în general mai răspândită în America de Nord și Europa, în timp ce soluția NPN este mai uzuală în Asia.
Senzorii PNP sunt vulnerabili la scurtcircuite, în timp ce senzorii NPN pot produce semnale false în unitatea de control, în cazul unui contact nedorit cu împământarea.
Un alt aspect de luat în considerare este starea senzorului în condiții active, respectiv între un senzor normal deschis (NO) sau normal închis (NC).
În primul caz, senzorul reacționează în conformitate cu logica de detectare pozitivă, nu se generează un semnal dacă este întrerupt firul, dar este posibil să apară semnale false în cazul unui scurtcircuit.
În cea de-a doua situație, un senzor acționează în conformitate cu logica de detectare negativă, iar un fir întrerupt va produce un semnal fals.
Logica poate fi ușor inversată în ambele cazuri cu ajutorul unității de control (sau a PLC).

Instrucțiuni referitoare la utilizarea senzorilor magnetici

Senzorii magnetici sunt deseori combinați cu magneți pentru a produce o acționare magnetică și sunt de regulă încorporați în actuatori.
Caracteristica principală a oricăror senzori digitali magnetici este nivelul de sensibilitate, care reprezintă puterea câmpului magnetic la care senzorul comută ieșirea.
Graficul de mai jos prezintă forma sinusoidală specifică a puterii câmpului magnetic axial, măsurată pe o scală Gauss în poziție centrală (PC).
În funcție de nivelul de sensibilitate al senzorului și de caracteristicile câmpului magnetic, un senzor amplasat central poate comuta ieșirea de mai multe ori pe parcursul unei curse a actuatorului.
Dacă nu se specifică altfel, de regulă se recomandă să nu instalați senzorul în poziție centrală, ci să îl introduceți lateral în canelură și să îi ajustați poziția manual, în timp ce efectuați mai multe curse ale actuatorului.
În practică, senzorii sunt utilizați în mod normal doar pentru identificarea stării de capăt de cursă.
Pentru orice alte condiții de funcționare, vă rugăm să contactați departamentul de suport tehnic.

Circuit de siguranță al senzorului

Comutarea sarcinilor inductive cu comutatoare cu lamelă generează vârfuri de tensiune la deconectare.
Astfel, este necesar un circuit de siguranță pentru prevenirea descărcărilor electrice ale arcurilor voltaice.
Acesta poate fi:

• Un circuit R-C în paralel cu sarcina, în cazul unei alimentări cu tensiune CC (figura 1).
• O diodă în paralel cu sarcina, în cazul unei alimentări cu tensiune CC (figura 2).
• 2 diode Zener în paralel cu sarcina, în cazul unei alimentări cu tensiune CA/CC (figura 3).
• Un varistor (VDR) în paralel cu sarcina, în cazul unei alimentări cu tensiune CA/CC (figura 4).

Comutarea sarcinilor capacitive sau utilizarea unor cabluri mai lungi de 10 metri generează vârfuri de tensiune în timpul conectării.
Astfel, este necesară o rezistență de protecție în apropierea comutatorului, pe firul maro.
În această fază este garantat curentul minim necesar pentru senzor (10÷20 mA).